A fi sau a nu fi samurai

Despre shinai

Shinai-ul, adică sabia de bambus, este un simbol al kendo-ului, echipament de bază a fiecărui kendoka de mult timp. La forma cunoscută azi s-a ajuns după câteva sute de ani de evoluție.  În perioada Edo, perioada de pace au apărut multe școli de scrimă pentru a studia tehnica și arta folosirii sabiei. Folosirea sabiei de lemn (bokuto) în loc de sabie reală a ajutat mult la exersarea în siguranță a tehnicilor, dar practicarea liberă a devenit posibilă după inventarea shinai-ului. Primul tip de shinai a fost făcut și folosit de Naganuma Shirozaemon-Kunisato din școala Jiki-shinkage-ryu. În perioada Shotoku (1711-1715) Naganuma a dezvoltat asa numitul Fukuro shinai (tradus: sabie de bambus în husă/geantă) și a stabilit și primele metode de a-l folosi. Fukuro shinai consta dintr-un tub de bambus tăiat în mai multe (16-32) lamele pe partea de lamă, lăsând întreaga partea de mâner acoperită în întregime cu o husă de piele.

În a doua parte a perioadei Edo, la începutul secolului XIX, a apărut o noua formă, foarte similară cu ceea folosita și în zilele noastre. Acest model, numit yotsuwari shinai, consta din patru lamele de bambus și avea câteva avantaje importante faţă de fukuro shinai, fiind mai elastic și mai rezistent. În scurt timp a înlocuit aproape complet celalalt tip mai vechi. Fukuro shinai mai este folosit și în zilele noastre doar de un număr restrâns de practicanți de școli tradiționale.

Structura shinaiului este în mare similară cu sabia japoneză. Este format din patru lamele de bambus în formă tubulară, cu fitting-uri adiționale.  Are trei părți structurale de bază: lama, mânerul și garda. Lama (jin-bu) este tubulară, cu o secțiune de formă variabilă, formată din cele patru lamele de bambus neacoperite. Vârful se numește kensen sau kissaki. Cu toate că nu arată ca o lamă propriu-zisă, se definește tăișul (ha) și spatele (mune). Partea superioară, în jur de o treime din lungimea lamei, este folosită pentru executarea tehnicilor corecte, și se numește mono uchi (ca la nihonto sau la bokuto), sau, cazul shinai-ului, se mai folosește termenul de datotsu-bu. Mânerul este format din prelungirea lamelelor de bambus si este de regulă tot tubular, cilindric. Capătul se numește tsuka-gashira. Garda este numita tsuba si este poziționată la limita dintre lama și mâner, fixată bine pe shinai.

Piesele folosite pentru alcătuirea shinaiului sunt bine definite în număr, forma și material. De baza sunt cele patru lamele de bambus, take care sunt strânse și ținute bine împreună de tsuka gawa, sakigawa si nakayui tsuru. Distantierul sub forma de ciuperca, saki gomu este facut din cauciuc sau plastic se aseaza in varf, intre lamele. Deasupra se pune o pielea acoperitoare, saki gawa de care este legat, în mod permanent, un capăt de la sfoară, tsuru. Pe tsuru este fixată – cu nod sau fără – o bandă de piele, nakayui, care legată în mod corespunzător, delimita datotsu-bu de la restul lamei. Pentru legarea corecta a sfoarei se face o bucla în propria parte, aproape de mâner.  În anumite cazuri aceasta buclă se realizează cu folosirea unei bucăți mici de piele, asa numita komono.

Mânerul este acoperit în întregime cu o husă de piele, tsuka gawa, confecționată din piele de căprioară sau sintetică. Capătul la tsuka gashira este închis,  la celălalt capăt pielea este întoarsă, dublată de multe ori şi întărită. Are o bucla de piele atașată la cele doua colțuri de care se leagă tsuru. În interiorul mânerului lamelele de bambus sunt tăiate parțial, toate patru la același loc aproape (2-3 cm) de tsuka gashira, aici se așează o plăcuţă metalică, chigiri, care asigură poziția nemișcată a lamelelor, una faţă de cealaltă în timpul utilizării. Garda, tsuba în cazul shinai-ului, constă din două parți : tsuba propriu-zisă și un dispozitiv pentru fixarea tsubei pe shinai, numit tsuba dome.

În comerț se produc, se găsesc și se folosesc multe diferite tipuri de shinai. În principiu toate shinai-ele se diferențiază în două categorii mari: shinai-ele standard și cele specializate.

Shinai-ele standard se pot defini ca acelea care sunt folosite pentru antrenament, competiție și examen, și care corespund celor descrise în regulamentul de kendo (Partea 1 / Articol 3 / 2006.12.07.). La rândul lor shinai-ele pot fi clasificate în continuare după mai mulţi parametri. Unul dintre aceștia ar fi lungimea; în general folosindu-se sabia lungă, ea având o lungime de 32-39 sun. Lungimea variază în funcție de vârsta și sex. În tabelul de mai jos sunt prezentate mărimile regulamentare:

Varsta Lungimea Greutatea* (♂) Greutatea* (♀) Nume
Sub 12 ani ≤111 cm saburoku, 三六
3 shaku 6 sun (36)
12-15 ani ≤114 cm ≥425 g ≥400 g san-nana 三七
3 shaku 7 sun (37)
15-18 ani ≤117 cm ≥470 g ≥410 g san-hachi 三八
3 shaku 8 sun (38)
Peste 18 ani ≤120 cm ≥510 g ≥420 g san-ku, 三九
3 shaku 9 sun (39)

A doua după lungime este sabia scurtă, shoto. Aceasta se folosește pentru practicarea tehnicii cu doua săbii/shinaie, “nitto”. Tabelul următor conține reguli privind mărimile standard ale săbiilor (lungi și scurte) folosite în acest caz:

Nito Lungimea Greutatea* (♂) Greutatea* (♀)
Daito ≤114 cm ≥425 g ≥400 g
Shoto ≤62 cm 280-300 g 250-280 g

* greutatea trebuie măsurată fără tsuba/tsubadome

O altă categorisire este după materialul folosit pentru confecționarea lamelelor. Tradițional acesta este bambus. Se folosesc diferite tipuri de bambus, cum ar fi cel chinez/taiwanez (keichiku) – calitate mai slabă, fibre rare, sau bambusul japonez (madake) – calitate mai bună, fibre dense. Deseori bambusul este tratat: afumat și/sau îmbibat cu ulei, pentru a obține performațe mai bune şi/sau aspect mai plăcut.
Inovații recente au făcut posibilă înlocuirea bambusului cu material sintetic cu caracteristici mecanice similare dar cu o rezistenţă incomparabil mai bună la uzură. La momentul de faţă un singur tip/material este acceptat de către ZNKR/FIK ca și înlocuitor pentru bambus: material polimer compozit, singurul producător este firma Hasegawa.

Forma și profilul părţii de lamă determină centrul de greutate al shinai-ului. Aceasta este un alt parametru de categorisire. În general shinai-ele au o formă standard, cu o «burtă» normala. Dacă această parte, chiar deasupra mânerului este mult mai groasă și spre vârf se subțiază lama atunci vorbim despre tipul dobari, având avantajul că centrul de greutate este mai apropiat de mâner, rezultând un shinai un pic mai ușor de manevrat. Cealaltă extremă, când lama pe toată lungimea ei este aproape dreaptă se cunoaște sub numele koto/chokuto, referind la săbiile vechi care au fost drepte. Aceasta are centrul de greutate mai apropiat de vârf faţă de celelalte tipuri.

Forma secțiunii mânerului poate fi rotundă, acest tip este cel mai des folosit. Mai rar se găsește shinai cu mâner oval (koban), acest model a fost dezvoltat pentru a obține un shinai un pic mai asemănător cu sabia reală. Lungimea parții ovale poate fi doar o parte din tot mânerul,  numai pentru mana stângă (modelul K1), sau pe toată lungimea lui (modelul K2). Practicanții în general admit ca mânerul oval ajută la executarea loviturilor cu hasuji mai corect, însă modelul acesta nu este foarte răspândit, probabil din cauza costului mai mare și a întreținerii mai dificile.

Piese de shinai

Garda (tsuba) conform regulamentului trebuie să fie facută din piele sau material sintetic care poate înlocui pielea. Mărimea și forma este reglementată, trebuie sa fie rotundă cu diametrul de maxim 9 cm. Tradițional ea se face din piele de vacă groasă (4-7 mm) cu sau fără decorație. Pielea poate să fie tratată să rămână flexibilă sau poate fi crudă, uscată, aceasta fiind mai rigidă. Mai rar se folosește și pielea de rechin lăcuit – deosebit de frumoasă dar şi scumpă.
În zilele noastre mai des se folosește tsuba de plastic, aceasta poate sa aibă orice culoare – sunt și unele transparente sau decorate.

Pentru fixarea gărzii pe mâner se folosește cel mai des un inel flexibil, asa numitul tsuba-dome. De obicei este făcut din cauciuc. Modelul cel mai simplu e ca o lentila găurita la mijloc, modele mai sofisticate au profil mai special pentru a asigura o fixare mai buna. Mai nou a apărut aşa numitul fudo-dome, din cauciuc mai rezistent și cu întăritură la margine;  probabil aceasta are cea mai bună performanţă iar, după cum îi spune şi numele, sta nemișcat chiar și la antrenamente lungi și solicitante.

Mai rar se întâlnește și modelul vechi, confecționat din piele cu șireturi.  La folosirea acestuia tsuba trebuie găurită,  șiretele trec prin găuri și ansamblul se fixează pe mâner prin înnodarea acestui șirete pe tsuru. Unii folosesc doar o banda de piele să lege tsuba găurită pe shinai. Există și modelul 2 in 1 – tsuba dome incorporat în tsuba.

Părţile de piele – tsuka gawa, saki gawa, nakayui – se fac din piele de căprioară sau sintetică. Tsuka gawa este cusută cu mâna ori cu mașina.  Lungimea ei se poate alege în funcție de lungimea antebrațului.  Saki-gawa trebuie sa aibă o lungime de min. 50 mm. Aceasta regulă a fost introdusă după accidentele cauzate de eliberarea lamelelor dintr-o saki-gawa de 1 sun (~30 mm). Nakayui este o banda de piele de 7-8 mm lățime și destul de lungă să se poată înfășura şi înnoda de 3 ori în jurul lamelelor folosind nodul special pentru acest scop. Nakayui trebuie poziționat în aşa fel, ca lungimea de Datotsu-bu sa fie un sfert din toată lungimea de shinai (regula veche: 1/3 din lungime totală de jin-bu).

Tsuru este confecționat din coarda sintetică de orice culoare. Tradițional se folosea și coarda de matase. Komono, adică bucla mică de piele a fost folosit mai mult la cele de matase să nu se taie de frecare.
Chigiri este facut dintr-o placă metalică subțire, mărimea acestuia depinzând de grosimea lamelelor la partea de tsuka.
Saki gomu este făcut din cauciuc sau plastic. Ca și Chigiri se folosește în mărimi diferite depinzând de mărimea spațiului dintre lamele la vârf.

Puncte importante de verificat

Pentru siguranță întotdeauna trebuie ca un shinai folosit la antrenament să fie examinat după următoarele criterii:

  • Lamele să fie în stare bună (fără așchii, crăpături, rupturi). O lamelă deteriorată NU SE POATE REPARA !!! (banda adezivă, super glue, etc.);
  • Părțile de piele sa nu aibă rupturi;
  • Tsuru sa fie intact;
  • Tsuba fixat cu tsubadome în poziție corectă.

Shinai special

Exista shinai specializat pentru diverse aplicații:  exerciții solo, decorație,  pentru antrenori (uchikomi bo), etc. Important este sa înțelegem că acestea nu se pot folosi pentru exerciții de contact (jigeiko, shiai, shinsa)!!!

Pentru antrenament solo, suburi, se poate folosi de exemplu shinai care imita forma sabiei reale, adică are curbură. Unii folosesc shinai cu 4 sau 6 lamele, mai groase, grele, pentru întărirea bratelor. Tot pentru acest scop sunt create și imitații de shinai făcute din lemn solid și montat cu părți de piele.

Există şi shinaie mici ce pot fi folosite ca şi decorație.