Trebuie sa recunosc: unul dintre cele mai distractive lucruri legate de kendo este participarea la campionat (de orice fel) organizat la Bucuresti. Nu ma leg de faptul ca drumul e lung... sau de ora matinala la care a trebuit sa ne sculam toti pentru a putea participa la festivitatea de deschidere... cat despre organizare. De fiecare data se gaseste ceva care sa dea totul peste cap si organizarea sa se demonstreze cam proasta.
La ce ma refer? Pai ne-am descurcat cu ajunsul prin Bucuresti pana la noua locatie a campionatului (Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport); spre uimirea noastra chiar din prima incercare am ajuns unde trebuie... insa odata ajunsi acolo, a trebuit sa suportam din pacate putina ploaie (ca doar nu puteau sa ne astepte cu bratele - a se citi portile - deschise). Apoi, fix cand trebuia sa intram in sala, sa ne facem comozi, sa ne schimbam, etc, am aflat vestile "imbucuratoare" ca de fapt mai au antrenamente cei de la gimnastica, motiv pentru care nu vom putea intra decat doua ore mai tarziu. Hopa... dupa cateva minute am aflat si alte vesti mirifice - aceeasi echipa de gimnastica avea si a doua zi dimineata antrenamente, motiv pentru care si duminica vom intra mai tarziu (pentru cei care nu au fost la curent cu programul oficial, campionatul a inceput sambata dimineata si se termina duminica seara - cel putin teoretic). Si uite cum suntem nevoiti sa facem un mic team-building in aerul proaspat de Bucuresti. Noi discutam, timpul se scurge si pana la urma intram in sala. Nimic de comentat, sala mare, frumoasa, insa din pacate murdara.
Gata, deja incep sa ma intind cu criticile aduse organizarii si deviez. Inca 2 comentarii si schimb subiectul:
1) deoarece gimnastica avea si duminica antrenamente, s-a decis compactarea competitiei si desfasurarea campionatului intr-o singura zi (motiv pentru care cel putin noi am fost pusi in urata situatie de a renunta la cazare - si toti stim ce urat e sa promiti o chestie si apoi sa te sucesti, ca sa nu mai zic de faptul ca gazda ne rezervase din timp).
2) am mai avut parte de o pauza de vreo ora jumatate cam in mijlocul campionatului de echipe, cand am fost spectatori la un magnific meci de baschet intre 2 echipe de juniori ale unor licee locale.
Despre competitie... despre competitie... sincer mie mi-a placut parca mai mult decat la alte campionate in Bucuresti. Recunosc, participantii au fost mai putini, insa pareau mai pregatiti (si nu cred ca doar datorita lipsei mele recente de antrenamente spun asta). Chiar au fost niste meciuri frumoase, atat la baieti (meciul dintre Craciun Dragos si Csala Denes chiar a primit si un premiu in sensul asta) cat si la fete. Cu toate acestea, colegii au luptat bine, obtinand rezultate notabile (loc 3 individual masculin, loc 2 echipe, loc 2 individual feminin). Lupte faine a avut si Zsolt, insa din pacate nu a reusit sa se concentreze in meciurile eliminatorii si a pierdut. De asemenea, Gabi s-a luptat si el cu a putut mai bine (capul sus si batul si mai sus!!!), demonstrand ca echipa se intareste.
Atmosfera a fost relaxata, lumea s-a simtit bine - in timpul shiai-ului nu au mai fost demonstratii de diverse alte sporturi de contact - iar mai placut a fost si la premiere, cand o domnisoara draguta a venit sa ne dea diplomele si medaliile. Din pacate insa, nimeni nu a avut curajul sa o pupe (desi atat din public cat si printre noi se mai auzea cate o intrebare/un indemn pe acest subiect)... Fetele au avut si ele 'o muza', insa nici ele nu au indraznit mai mult decat noi... Nici o problema insa, mai e un campionat si la anul, pe care toti il asteptam cu drag.
Una peste alta, campionatul a fost o excursie agreabila. Obositoare, dar agreabila. La sfarsitul zilei, pentru mine nu a ramas decat oboseala si fericirea ca echipa creste, iar ca viitorul poate aduce lucruri bune pentru Brasov. (Radu Georgescu)
|
