Deja de anul trecut am planificat sa participam din nou la tabara asta, care pe langa activitatea serioasa de kendo ofera si o vacanta scurta destul de placuta. Din pacate anul asta am fost intr-un numar mult mai redus, din clubul nostru am putut sa participam doar trei (Ema, Radu G., eu). Calatoria a fost la fel ca si data trecuta, plecarea de dimineata devreme, cinci persoane ingesuite intr-o masinuta mica, cu multe bagaje, dar atmosfera a fost buna si cel mai important am calatorit in siguranta. Cand am ajuns doar putin timp am avut ca sa ne cazam, trebuia sa intram in primul antrenament. Am avut parte de surprize mici de toate felurile: locurile nu erau bine impartite din start (treaba asta din fericire s-a rezolvat destul de repede si fara prea mult stres), in schimb preturile erau mai mici decat cele anuntate pentru o calitate foarte buna.
Comparat cu anul trecut organizarea si antrenamentele au fost un pic mai relaxate, dar totusi s-a desfasurat o activitate foarte serioasa si bine definita. La primul antrenament sensei Abe (conducatorul tehnic al intregului stagiu) a explicat tuturor celor ~50 de participanti planul de antrenamente. Toate cele patru antrenamente (a cate 2-3 ore) au urmarit in mare acelasi program. Prima parte a antrenamentelor, aproximativ o ora am facut kendo kata (1-3, 4-6, 6-7, 1-7), lucrat foarte detaliat. Era o ultima pregatire si pentru cei care o sa dea examen de grad in ianuarie. Cei cu grad mai inalt, 4 dan in sus au supravegheat activitatea, ne-au corectat cand era cazul. Dupa o pauza scurta s-a legat echipamentul si au fost exercitii pentru cei cu gradele pana la 1-2 dan avand ca motodachi cei cu 2-5 dan. Cu totul ca in aceste execitii uchidachi erau mai activi, sensei Abe a pus mare accent si la formarea motodachi-lor: a predat atat tehnic cat si despre atitudinea necesara. In a doua jumatate a antrenamentului a fost cateva ture de mawari-geiko urmat de jigeiko liber destul de lung. Am avut posibilitatea de a exersa cu sensei si instructori cu experienta multa, sau cu membrii a lotului national al Ungariei ca sensei Abe Tetsushi (7 dan renshi), Barany Tibor (6 dan), Kovacs Ferenc (5 dan), Balogh Tibor (5 dan), Gasparin Szabolcs (4 dan), Piukovich Andras (4 dan), si multi alti kendoka entuziasti.
A treia zi dupa amiaza a avut loc competitia. Luptele s-au desfasutrat pe doua suprafete, in patru ore s-a termiant tot evenimentul. Aproape toti participantii stagiului au participati intr-una dintre cele trei categorii: fete (~12 participanti), baieti pana la 1 dan (~15 participanti), baieti de 2 dan in sus (~15 participanti). Noi trei am picat cate unul in fiecare categorie. Radu a inceput cu doua lupte dificile, a avut norocul sa pice cu cele doi castigatori a competitiei. A luptat destul de bine, dar nu a reusit sa castige luptele, a fost eliminat din pool. Era un pic suparat si nu a vrut sa creada ca nu era el asa de slab, pana ce nu a vazut pe cei doi adversari in finala. Ema tot a luptat destul de bine, a si castigat frumos o lupta, a iesit din pool, dar din pacate a pierdut in primul meci eliminatoriu. Eu am nimerit in pool doi cu 3 dan, cu unul am fost in Kitamoto, pe el l-am batut cu un men, celalat m-a batut tot la Hajdunanas si anul trecut, acum iarasi a castigat cu 2 puncte. In eliminatoriu m-a batut primul adversar cu 2 puncte (men), asa ca repede am iesiti si eu din competitie. Finala era interesanta si tensionata intre doi baieti de 16 ani, amandoi au aratat spirit de lupta viguros si trei ippon-uri foarte frumoase. Festivitatea de premiere a fost scurta, relaxata dar totusi disciplinata. Experienta foarte buna pentru toti participanti. La sfarsit era posibilitate de jigeiko liber, putini au ramas, dar in 20 de minute am mai prins o sansa de la lupta cu instructor de 5 dan si cu castigatorul competitiei. Sensei Abe a urmarit activitatea tot timpul, pentru toti cei care l-au intrebat a avut cate un sfat, o sugestie cu care sa directioneze spre un kendo mai bun si corect.
La fel ca si anul trecut activitatea de kendo nu s-a intrerult complet cu terminarea antrenamentelor. In pauza de masa, sau seara la baia termal, la fel si ultima seara la sayonara party discutiile s-au continuat despre tehnica, despre eveninete/amintiri de kendo. Cei mai incepatori au avut sanse bune de a sta destul de liber in vorba cu cei care aveau mai multa experianta. Cate un pic de bere a mai ajutat in crearea atmosferei relaxate. Ultima dimineata la plecare cei care au mai fost (inclusiv sensei si instructori) acolo au aratat un spirit de echipa si de sacrificiu superb ajutand timp de mai mult de o ora un incepator cu o masina veche cu acumulatorul descarcat la zero sa plece la drum. (Levente Jozsa)
|
