Pe data de 23 iulie, la obisnuitul antrenament de joi seara am avut deosebita placere de a-i avea ca invitati pe sensei Sakai Toshinobu (7 dan) din Japonia, de la Universitatea Tsukuba, si sensei Ishikubo Shinichi (5 dan) DRK. Cu ocazia acestui eveniment, au venit si cativa colegi de la alte cluburi din tara (din Bucuresti, Cluj, Miercurea Ciuc), asa ca dojo-ul a devenit un loc cam aglomerat pentru aproape 30 de kendoka. Insa cei doi sensei au regizat bine antrenamentul, asa ca ne-am descurcat sa facem un kendo “mare”, de calitate, intr-un spatiu restrans.
Acest antrenament a constat in exercitii si reguli de baza. Am invatat cum sa avem un suriashi mai bun, continuat cu un tobikomi puternic, sau un kamae corect pentru un men eficient. Si asa au continuat repetari de kirikaeshi, men, kote. Loviturile de men si kote le-am exersat din distanta mare si mica, men mare si scurt, cu sau fara miscarea piciorului stang. In final am terminat cu un kakari keiko cu fiecare sensei o singura data, deoarece din cauza timpului nu am putut face mai mult sau si jigeiko. Oricum, cu toate ca timpul si spatiu au fost mai limitate parca decat de obicei, antrenamentul a fost deosebit prin sfaturile si exemplele primite.
Pe data de 24 iulie, antrenamentele speciale au continuat de aceasta data cu mai multi kendoka, intr-o sala mai mare, iar alaturi de sensei Sakai Toshinobu si sensei Ishikubo Shinichi am avut prilejul de a ne antrena si impreuna cu sensei Alain Ducarme 7 dan, de la Federatia Europeana de Kendo, sensei Kamemoto Ryutaro 7 dan de la Asociatia Austriaca de Kendo, sensei Kovacs Ferenc 5 dan, sensei Balogh Tibor 5 dan si Berg Krisztian 3 dan, ultimii 3 de la Federatia Ungara de Kendo (HKF).
Antrenamentul a fost organizat ca o continuare a celui de joi, sensei Sakai fiind principalul conducator. Pentru ca am avut la dispozitie o sala mai mare, exercitiile de kendo au fost mai variate si, treptat, din ce in ce mai dificile. Astfel, am inceput cu lovituri de men si kote, preferabil cu partener de aceeasi inaltime sau grad, in care s-a urmarit distanta corecta, in functie de motodaci, lucru stans legat si de lovitura corecta. Un exercitiu interesant mi s-a parut a fi cel in care exersam kote-suriage-kote si men-suriage-men, timp in care trebuia sa ne invartim in cerc, spre stanga la kote si spre dreapta la men. Dificil, deoarece distanta intre parteneri trebuie sa fie aceeasi, fara a inainta sau a ne retrage; tot timpul trebuia sa pastram aceeasi traiectorie. Recunosc ca dupa cateva repetari ametisem :) Au continuat repetari de men, kote si do din diferite distante.
Apoi, dupa o pauza de 5 minute a urmat mult asteptatul jigeiko cu senseii!!! Deoarece am fost multi kendoka, mai mult stateam la cozi la sensei decat luptam :(((…. Asa am reusit sa fac doar 2 jigeiko, primul cu sensei Ducarme si al doilea cu sensei Kovacs, de la care am primit mai multe sfaturi utile, aratandu-mi plusurile si minusurile mele. Astfel, cele 45 de minute puse la dispozitia jigeiko-ului s-au scurs mai repede ca oricand, si inevitabilul cuvant “Yame!!!!!!!!!!!” a pus cortina peste un antrenament pe cinste, parca desprins dintr-un stagiu de kendo.
Dupa antrenament am fost aproape cu totii la cina, discutand tot de kendo bineinteles :) Astfel, am primit un sfat important de la sensei Ducarme, sfat ce poate si aplicat si in afara kendo-ului (noi am vorbit de ski), anume – orice faci, sa faci cat mai simplu cu putinta. Atunci totul va fi bine. Si concluziile se pot dezvolta in functie de orice tip de sport, experienta sau om. (Loredana Stoica) |
