Pentru aproape o saptamana am avut ocazia sa particip la un stagiu de kendo in Budapesta unde Federatia Ungara de Kendo a avut ca invitat special echipa Universitatii Kokushikan din Japonia. Pentru mine a fost prima data cand am vazut o delegatie de kendo atat de mare, am inteles totusi ca evenimentul are loc anual devenind astfel o traditie. Din Brasov am plecat trei (eu, Zsolt si Loredana), din Targu Mures ni s-a alaturat si Levi; drumul a fost destul de usor si fara peripetii.
Primul antrenament l-am avut joi seara (18 februarie) in cadrul clubului ATKK (Aka Tonobo Kendo Club). A fost un antrenament normal in prima parte (incalzire, suburi, tehnici de baza), urmand ca in cea de-a doua parte, pentru aproximativ o ora, sa avem ocazia unui jigeiko cu diversi motodachi, cei mai de seama fiind sensei Ota Masatake (8 dan), sensei Ujiie Michio (8 dan) si bineinteles sensei Abe Tetsushi (7 dan). A fost prima data cand am vazut "live" sensei Hachi Dan (8 dan) si, desi n-am avut ocazia sa lupt cu ei, mi-a placut sa le urmaresc tehnica si naturaletea in kendo; absolut deosebite.
Antrenamentul de vineri a avut loc in cadrul clubului Fonix. E cel mai mare club din Ungaria si e intr-adevar impresionat prin numarul de membrii pe care ii are. Prima ora a fost rezervata incepatorilor (preponderent fara bogu), urmatoarele 2 ore celor avansati. Antrenamentul a decurs dupa acelasi tipar: incalzire, suburi, cateva tehnici de baza si apoi jigeiko. De data acesta ni s-a alaturat si Masashi Shikai Sensei (7 dan) instructorul sef al clubului de kendo Chou din SUA. Am avut placerea si onoarea de a lupta cu el intr-un jigeiko si, desi momentele au fost prea putine si s-au scurs prea repede, am reusit totusi sa raman cu aceasta amintire placuta de la acest antrenament. Am avut timp bineinteles sa mai lupt si cu alti sensei sau oponenti de mare calibru (inclusiv cu Barany Tibor, instructorul sef al clubului Fonix) care mi-au placut deopotriva.
Sambata, a treia zi, a fost rezervata exclusiv fetelor. Singurul antrenament din aceasta zi a fost special planificat pentru practicantele de kendo; din grupul nostru doar Loredana a putut participa. Din cate am inteles s-au pus la punct bazele kendo-ului in detaliu fara insa a culmina cu tehnici mai avansate sau cu obinuitul jigeiko.
Duminica, a patra zi, a fost o zi mai speciala. In primul rand intreaga delegatie japoneza a fost prezenta, pe langa cei 2 sensei si cele 4-5 studente prezente in zilele anterioare, s-au alaturat alti 13 studenti ai Universitatii Kokushikan. Pentru aceasta zi era planificata o serie intreaga de simulari de competitie intre echipa nationala ungara si echipa universitatii japoneze; au avut loc atat meciuri la juniori si seniori cat si la fete. Luptele au fost foarte frumoase, pline de energie si dinamice, iar tehnica si rapiditatea pe care le-au demonstrat concurentii au fost peste posibilitatile mele de apreciere. In general japonezii au castigat luptele (cel putin la seniori, unde am urmarit mai atent) dar nu foarte usor in fata unei echipe a Ungariei bine pregatita. A urmat apoi o scurta pauza de 20 de minute si inca o ora de free jigeiko in care am putut sa luptam cu studentii japonezi. Per total, cred ca a fost cea mai frumoasa zi de kendo in aceasta scurta excursie la Budapesta.
Luni antrenamentul s-a desfasurat in sala clubului MJKK; intai au exersat incepatorii timp de o ora, apoi cei mai avansati pentru inca aproximativ 2 ore. Tiparul antrenamentului a fost asemanator: suburi, cateva tehnici si apoi jigeiko; singura diferenta fata de antrenamentele anterioare fiind sala un pic prea mica pentru numarul de participanti la antrenament. Am avut cateva ocazii sa lupt cu studentii japonezi dar au fost destul de putine; totusi atmosfera a fost faina si timpul a trecut (ca de obicei) mult prea repede.
Ultimul nostru antrenament a avut loc marti, 23 februarie, din nou in cadrul clubului Fonix. De data aceasta s-a trecut destul de usor peste incalzire si suburi si am trecut mai repede la jigeiko. Timp de o ora si jumatate am luptat din nou cu senseii si studentii japonezi; sala fiind mult mai mare si luptele mult mai dese nu prea am avut timp de respiro asa ca antrenamentului a fost destul de solicitant.
Pentru ultima jumatate de ora clubul Fonix ne-a pregatit o surpriza, un film de scurt metraj intitulat "Al patrulea dan" care, din cate am inteles, este primul film despre kendo facut intr-o alta limba decat japoneza. Filmul a fost destul de scurt si a avut ca protagonisti membrii ai clubului Fonix; a fost bine primit de public si personal consider ca e o initiativa laudabila a unui club european.
Miercuri dimineata am plecat catre casa; poate un pic obositi dupa cateva antremanente bune de kendo, dar cu siguranta mai motivati si mai hotarati sa ne ridicam si mai sus. A fost o experienta frumoasa care cu siguranta si-a pus amprenta pe felul in care inteleg eu sa ma dezvolt in kendo, cel putin la momentul actual. (Radu Vranceanu)
