Intre 6-7 martie a avut loc stagiu de pregatire pentru acei kendoka care vor reprezenta Romania la Campionatul European de Kendo de anul acesta. Este al 3-lea astfel de stagiu. Spre deosebire de celelalte, acesta a fost un pic mai solicitant, dar nu greu, accentul fiind pus pe explozia loviturii si in al doilea rand pe conditia fizica. Stagiul a fost condus de sensei Craciunel. In total am fost 12 kendoka.
La cele 3 antrenamente am dezvoltat, sau am incercat sa gasim simtul exploziei in lovitura, sa fim economici in miscari cat mai scurte, eficiente, in a urmarii adversarul neintrerupt, adica fara pauze in timpul jikeiko-ului. Am facut foarte multe jikeiko. Unele erau exercitii de jikeiko in care trebuia numai sa atacam sau numai sa ne aparam, altele in care sa dam ippon si lupta se termina. Important aici mi s-a parut ideea de ati convinge adversarul ca ai castigat chiar daca amandoi ati lovit poate in acelasi timp, aceea atitudine de invingator este importanta si te poate ajuta sa castigi. Intai te convingi pe tine, apoi iti convingi adversarul, ceea ce atrage actiunea arbitrilor.
Pe langa jikeiko, au fost foarte multe exercitii de kote si men in care trebuia sa ne surprindem adversarul si sa atacam primii, sa param lovitura si din distanta optima sa gasim portita catre a lovii corect.
Un exercitiu pe care nu l-am mai intalnit si care este interesant este acela in care cu partener dadeam men intinsi pe jos. Ideea urmarita era sa miscam bine din incheieturi si sa intindem mult mainile, mai ales cea stanga care deobicei ne face probleme.
Stagiul a culminat frumos, apoteotic, atunci cand eram obositi si credeam ca totul se va termina, cu un exercitiu excelent dupa mine: kirikaeshi cu 100 de saiu-me, apoi 50, apoi 30 de men mem do do, apoi un singur kirikaeshi pe o respiratie. Mai apoteotic de atat poate ca au fost doar cele cateva lungimi de sala de broscute din antrenamentele celalalte. :-)
La sfarsit sensei Craciunel ne-a vorbit un pic si de latura psihologica a competitiei, de a ne gandi cat mai mult la clipele acelea din timpul competitiei cand avem adversarul in fata, a intra in starea aceea de tensiune pentru a ne obijnui cu "stresul" de atunci. Si daca vrem cu adevarat sa fim castigatori, acest lucru se va intampla. Totul e atat de simplu. Trebuie doar vointa. (Loredana Stoica) |
