A devenit aproape o traditie ca de sfarsit de an, in ultimul antrenament, sa-l avem invitat printre noi pe sensei Abe Tetsushi (7 dan). Desi am avut la dispozitie doar 2 ore sa "profitam" de prezenta lui am avut fiecare dintre noi ocazia sa invatam cate ceva, sa-i simtim prezenta intr-un mod cat se poate de concret.
Pentru a pierde cat mai putin timp am inceput cu o incalzire scurta si energica condusa de Zsolt. A urmat apoi suburi si, dupa un scurt moment de respiro, am inceput antrenamentul sub conducerea lui sensei. In perechi de cate doi am exersat tehnici simple de men, kote, do (si combinatii) cu accent pe sincronizarea corecta dintre maini si picioare. Au fost bineinteles cateva observatii si "retusuri" din partea lui sensei Abe iar apoi am trecut la partea a doua a antrenamentului.
Aceasta a doua parte a fost un pic mai dinamica; Zsolt si Levi au fost motodachi iar noi, restul, incolonati in doua randuri am executat diverse tehnici si combinatii. Am inceput cu tehnici simple, men, kote-men, iar pe masura ce inaintam au fost introduse si tehnici cu grad de dificultate mai mare (taiatari, hikimen, hikido, etc). Punctul cheie a acestei a doua parti a fost pastrarea unei distante corecte, in special dupa tehnicile de hiki.
Timpul a trecut repede si, dupa o scurta pauza, am intrat in ultima parte a antrenamentului: free-jigeiko. Mi-am pus repede men-ul pe cap si, pentru ca am reusit sa-l pun inaintea celorlalti, am avut prima lupta cu sensei Abe. Desi am vazut ulterior ca lupta a durat mai bine de 5 minute, totusi am simtit ca timpul a trecut mult prea repede si mi-as fi dorit sa mai pot continua inca pe atat. Mi-a placut foarte mult si desi descrierea luptei este de prisos, trebuie totusi mentionat faptul ca sensei, cu o precizie chirurgicala si incredibil de eficient, a reusit sa speculeze si foloseasca toate miscarile mele inutile, "portitele" lasate deschise de tehnica mea imperfecta.
Pentru ca sensei a luptat cu toti kendoka am avut timp sa lupt si eu la randul meu cu aproape toti ceilalti participanti. In general au fost lupte frumoase, dinamice, toti fiind parca sub "vraja" prezentei lui sensei. Pentru ca Loredana va pleca pentru o perioada (din pacate se pare ca destul de lunga) in tari straine, am avut placerea unui ultim jigeiko cu ea; a fost frumos si intens si sper ca in urmatoarea data cand ne vom vedea vom fi progresat amandoi cat mai mult.
A trecut si aceasta ultima parte destul de repede si antrenamentul a ajuns la final. Dintr-un punct de vedere, poate cea mai interesanta si mai utila parte a fost tocmai ce-a din incheiere, cand sensei a explicat fiecaruia ce si cum poate imbunatati pentru a-si corecta tehnica, pentru a-si imbunatati atuurile si pentru a creste in kendo cat mai armonios. Sub impresiile acestor ultime cuvinte din partea lui sensei ne-am strans fiecare echipamentul si ne-am pregatit de plecare.
Din fericire seara nu s-a incheiat aici; cei dintre noi care am putut am mers la un suc si o bere la un restaurant din apropiere pentru a incheia seara asa cum se cuvine ;-). Din nou ne-am bucurat de prezenta lui sensei si a Emei asa ca seara a avut un succes garantat. Bere, vin, multa veselie si voie buna; cam asa am incheiat seara si anul 2010 impreuna cu colegii de la kendo.
Pentru mine a fost un an frumos si interesant si sper ca 2011 sa aduca fiecaruia dintre noi un plus in tot ceea ce ne dorim. Pana ne vom revedea va urez tuturor un sincer la multi ani si un an nou cat mai prosper! (Radu Vranceanu) | 
