La primul meu stagiu de kendo, in urma cu cateva luni, cand inca nu purtam echipamentul, sensei Ishikubo ne-a intrebat pe fiecare participant in parte de ce facem kendo. Intre timp am trecut examenul de bogu si cu acest pas s-au schimbat si motivele pentru care eu fac kendo. Weekendul trecut sensei Ishikubo ne-a onorat invitatia si astfel am avut privilegiul de a lua parte la primul meu stagiu de club, cu bogu. Am avut emotii, care din fericire s-au risipit repede inca de la inceputul orelor de antrenament, trebuia sa ma concentrez pe miscarile de baza, nu vroiam sa fiu mai prejos fata de colegii mei avansati :D. Au avut loc doua antrenamente, unul sambata de doua ore jumatate, urmat de un al doilea duminica.
Sambata, la inceput, Sensei a discutat cu noi despre asteptarile noastre de la antrenamentul din acea zi. Am realizat si atunci cat de important este scopul. Am inceput cu exercitii de baza suburi cu shomen, sayumen , kote uchi, do uchi si hayasuburi. Sensei ne-a explicat importanta miscarii picioarelor, la deplasarea in fata stangul il urmeaza foarte repede pe dreptul, la fel si la deplasarea in spate, cand dreptul il urmeaza foarte repede pe stangul. Mister elucidat: la un meci de kendo intre japonezi vizionat pe youtube, mi se parea ca unul dintre ei se deplaseaza cu ambele picioare in acelasi timp, precum o vrabie. Am incercat si eu acasa. :D (Ah, don’t try this at home…) A urmat o jumatate de ora de exercitii in care avansatii au stat motodachi iar noi, incepatorii, am exersat diverse tehnici sub atenta supraveghere a senseiului Ishikubo. Ne-a explicat si ne-a corectat acolo unde tehnica noastra dadea gres. Sfaturile lui sunt de o mare valoare pentru noi, asa ca eram “numai ochi si urechi”. Dupa o scurta pauza au urmat tehnici libere pentru avansati, timp in care incepatorii au stat pe margine si au facut antrenament “cu ochii“. A urmat apoi jigeiko, am luptat cu totii si bineinteles cu sensei Ishikubo. Cuvintele sunt de prisos, am incercat si eu ce am putut, dar pentru mine, acum la inceput, mi-a explicat ca e mai bine sa execut tehnicile cat mai correct si mai tarziu sa ma gandesc la puncte. Cele doua ore jumatate de antrenament mi-au deschis si mai mult apetitul pentru kendo, abia asteptam si ziua de duminica. Seara am iesit la cina, unde atmosfera a fost foarte placuta, imbinata cu glume, povesti, bere, vin si palinca din partea casei.
Duminca dimineata, cam devreme pentru o zi de duminica, am inceput antrenamentul. Zsolt a reusit sa ma trezeasca cu o inviorare pe masura. Incalziti si plini de energie am inceput cu o jumatate de ora de suburi. Apoi am pus men-ul si am inceput antrenamentul. La fel ca in ziua precedenta, avansatii au stat motodachi iar incepatorii au executat diverse tehnici. Una dintre ele a fost incercarea de a face men, kote-men, men, kote-men si o data kirikaeashi pe o singura respiratie. Asta a fost o provocare pentru mine, eu si cu respiratia mea nu ne sincronizam chiar de fiecare data, asa ca s-a intamplat chiar inainte de kirikaeshi, cand corpul meu, involuntar, a inspirat cat aer a putut, apoi s-a aruncat iar spre men-ul Loredanei. Dar am inteles ideea si o sa mai incerc. Am mai exersat kote scurt, men scurt, do scurt. Sensei ne-a explicat cu care parte a shinaiului trebuie sa lovim kote, men si do si implicit atentie mare la distanta. Am fost foarte atenta la miscarile lui si am incercat si eu. Mi s-a parut ca imi iese mai bine ca altadata. Cu toate ca mi-ar placea sa fiu la fel de rapida ca si kendoka avansati, Sensei a zis ca la inceput miscarile trebuie executate corect, apoi trebuie lucrat mai rapid.
A urmat partea a doua a antrenamentului, cu lucrul in perechi, kendoka avansati separat de incepatori. Aici am executat liber ce am vrut. Ultima parte a antrenamentului a fost rezervata pentru jigeiko. Mi-am pus repede menul si m-am dus la Sensei. In incercarea mea disperata de a-mi folosi toate cunostintele mele de kendo pana in present pentru a lovi, am primit un kote-men-do de toata frumusestea.M-am aruncat in lupta din nou si am mai primit un men. Lupta nu s-a terminat aici. A fost frumos si interesant. Spre sfarsitul antrenamentul am facut exercitii usoare si de stretching. Cel mai interesant a fost acela in care tineam shinaiul cu mana stanga aproape de tsuba, apoi mana dreapta si ma deplasam cu stangul urmat de dreptul. A fost de-a dreptul ciudat, nu-mi era deloc la indemana sa execut aceste miscari.
La sfarsitul antrenamentului Sensei a vorbit cu fiecare in parte despre ce face bine si ce nu. Fiecare a primit informatii pretioase pe toata durata antrenamentului. Pentru mine a fost un antrenament incitant, dinamic si recreativ. Multumesc sensiului Ishikubo pentru bunavointa de a ne vizita clubul. (Laura Vranceanu) |
