O scurta istorie si descriere
Shinai-ul, adica sabia de bambus, este un simbol al kendo-ului, echipament de baza a fiecarui kendoka de mult timp. La forma cunoscuta azi s-a ajuns dupa cateva sute de ani de evolutie. In perioada Edo, perioada de pace au aparut multe scoli de scrima pentru a studia tehnica si arta folosirii sabiei. Folosirea sabiei de lemn (bokuto) in loc de sabie reala a ajutat mult la exersarea in siguranta a tehnicilor, dar practicarea libera a devenit posibila dupa inventarea shinai-ului. Primul tip de shinai a fost facut si folosit de Naganuma Shirozaemon-Kunisato din scoala Jiki-shinkage-ryu. In perioada Shotoku (1711-1715) Naganuma a dezvoltat asa numitul Fukuro shinai (tradus: sabie de bambus in husa/geanta) si a stabilit si primele metode de a-l folosi. Fukuro shinai consta dintr-un tub de bambus taiat in mai multe (16-32) lamele pe partea de lama, lasand intrega partea de maner, acoperit in intregime cu husa de piele.
In a doua parte a perioadei Edo, la inceputul secolului XIX, a aparut o noua forma, foarte similara cu ceea folosita si in zilele noastre. Acest model, numit yotsuwari shinai, consta din patru lamele de bambus si avea cateva avantaje importante fata de fukuro shinai, fiind mai elastic si mai rezistent. In scurt timp a inlocuit aproape complet celalalt tip mai vechi. Fukuro shinai mai este folosit si in zilele noastre doar de un numar restrans de practicanti de scoli traditionale.
Structura shinaiului este in mare similara cu sabia japoneza. Este format din patru lamele de bambus in forma tubulara, cu fitting-uri aditionale. Are trei parti structurale de baza: lama, manerul si garda. Lama (jin-bu) este tubulara, cu o sectiune de forma variabila, formata din cele patru lamele de bambus neacoperite. Varful se numeste kensen sau kissaki. Cu toate ca nu arata ca o lama propriu zisa, se defineste taisul (ha) si spatele (mune). Partea superioara, in jur de o treime din lungimea lamei, este folosita pentru executarea tehnicilor corecte, si se numeste mono uchi (ca la nihonto sau la bokuto), sau, cazul shinai-ului, se mai foloseste termenul de datotsu-bu. Manerul este format din prelungirea lamelelor de bambus, tot tubular, cilindric. Capatul se numeste tsuka-gashira. Garda este numita tsuba si este pozitionata la limita intre lama si maner, fixata bine pe shinai.
Piesele folosite pentru alcatuirea shinaiului sunt bine definite in numar, forma si material. De baza sunt cele patru lamele de bambus, take care sunt stranse si tinute bine impreuna de tsuka gawa, sakigawa si nakayui tsuru. Distantierul sub forma de ciuperca, saki gomu este facut din cauciuc sau plastic se aseaza in varf, intre lamele. Deasupra se pune o pielea acoperitoare, saki gawa de care este legat in mod permanent un capat de la sfoara, tsuru. Pe tsuru este fixata – cu nod sau fara – o banda de piele, nakayui care legat in mod corespunzator delimita datotsu-bu de la restul lamei. Pentru legarea corecta a sfoarei se face o bucla in propria parte, aproape de maner. In anumite cazuri aceasta bucla se realizeaza cu folosirea unei bucati mici de piele, asa numita komono.
Manerul este acoperit in intregime cu o husa de piele, tsuka gawa, confectionata din piele de caprioara sau sintetica. Capatul la tsuka gashira este inchis; la celalat capat pielea este intoarsa dublata de multe ori intarita. Are o bucla de piele atasata la cele doua colturi de care se leaga tsuru. In interiorul manerului lamelele de bambus sunt taiate partial, toate patru la acelasi loc aproape (2-3 cm) de tsuka gashira, aici se aseaza o pacuta metalica, chigiri, care asigura pozitia nemiscata a lamelelor, una fata de celalata in timpul utilizarii. Garda, tsuba in cazul shinai-ului, consta din doua parti : tsuba propriu-zisa si un dispozitiv pentru fixarea tsubei pe shinai, numit tsuba dome.
In comert se produc, se gasesc si se folosesc multe diferite tipuri de shinai. In principiu toate shinai-ele se diferentiaza in doua categorii mari: shinai-ele standard si cele specializate.
Shinai-ele standard se pot defini ca acelea care sunt folosite pentru antrenament, competitie si examen, si care corespund celor descrise in regulamentul de kendo (Partea 1 / Articol 3 / 2006.12.07.). La randul lor shinai-ele pot fi clasificate in continuare dupa mai multi parametri. Unul dintre acestia ar fi lungimea; in general folosindu-se sabia lunga, ea avand o lungime de 32-39 sun. Lungimea variaza in functie de varsta si sex. In tabelul de mai jos sunt prezentate marimile regulamentare:
| Varsta
| Lungimea
| Greutatea* (♂)
| Greutatea* (♀)
| Nume
|
| Sub 12 ani |
≤111 cm |
— |
— |
saburoku, 三六
3 shaku 6 sun (36) |
| 12-15 ani |
≤114 cm |
≥425 g |
≥400 g |
san-nana 三七
3 shaku 7 sun (37) |
| 15-18 ani |
≤117 cm |
≥470 g |
≥410 g |
san-hachi 三八
3 shaku 8 sun (38) |
| Peste 18 ani |
≤120 cm |
≥510 g |
≥420 g |
san-ku, 三九
3 shaku 9 sun (39) |
A doua categorie dupa lungime este sabia scurta, shoto. Aceasta se foloseste pentru practicarea technicii cu doua sabii/shinai, "nitto". Tabelul urmator contine reguli privind marimile standard ale sabiilor (lungi si scurte) folosite in acest caz:
| Nito
| Lungimea
| Greutatea* (♂)
| Greutatea* (♀)
|
| Daito |
≤114 cm |
≥425 g |
≥400 g |
| Shoto |
≤62 cm |
280-300 g |
250-280 g |
* greutatea trebuie masurata fara tsuba/tsubadome
O alta categorisire este dupa materialul folosit pentru confectionarea lamelelor. Traditional aceasta este bambus. Diferite tipuri de bambus se foloseste, cum ar fi cel chinez/taivanez (keichiku) – calitate mai slaba, fibre rare, sau bambusul japonez (madake) – calitate mai buna, fibre dense. Deseori bambusul este tratat: afumat si/sau imbibat cu ulei, pentru a obtine preformate mai bune si/sau aspect mai placut.
Inovatii recente au facut posibil inlocuirea bambusului cu material sintetic cu caracteristici mecanice similare dar cu o rezistenta incomparabil mai buna la uzura. La momentul de fata un singur tip/material este acceptat de catre ZNKR/FIK ca si inlocuitor pentru bambus: material polimer compozit, singurul producator este firma Hasegawa.
Forma si profilul partii de lama determina centrul de greutate a shinai-ului. Aceasta este un alt parametru de categorisire. In general shinai-ele au o forma standard, cu o «burta» normala. Daca aceasta parte, chiar deasupra manerului este mult mai groasa si spre varf se subtiaza lama atunci vorbim despre tipul dobari, avand avantajul ca centrul de greutate este mai apropiat de maner, rezultand un shinai un pic mai usor de manevrat. Celalalta extrema, cand lama pe toata lungimea e aproape dreapta se cunoaste sub numele koto/chokuto, referind la sabiile vechi care au fost drepte. Aceasta are centrul de greutate mai apropiat de varf fata de celelalte tipuri.
Forma sectiunii manerului poate fi rotunda, acest tip este cel mai des folosit. Mai rar se gaseste shinai cu maner oval (koban), acest model a fost dezvoltat pentru a obtine un shinai un pic mai asemanator cu sabia reala. Lungimea partii ovale poate fi doar o parte din tot manerul, numai pentru mana stanga (modelul K1), sau pe toata lungimea lui (modelul K2). Practicantii in general admit ca manerul oval ajuta la executarea loviturilor cu hasuji mai corect, insa modelul acesta nu este foarte raspandit, probabil din cauza costului mai mare si a intretinerii mai dificile.
Piese de shinai
Garda (tsuba) confrom regulamentului trebuie sa fie facut din piele sau material sintetic care poate inlocui pielea. Marimea si forma este reglementata, trebuie sa fie rotunda cu diametrul de maxim 9 cm.
Traditional se face din piele de vaca groasa (4-7 mm) cu sau fara decoratie. Pielea poate sa fie tratat sa ramana flexibil sau se poate piele cruda uscata, aceasta fiind mai rigid. Mai rar se foloseste si pielea de rechin lacuit, acestea sunt deosebite de frumoase dar si scumpe.
In zilele noastre mai des se foloseste tsuba de plastic, aceasta poate sa aiba orice culoare - sunt si unele transparente sau decorate.
Pentru fixarea garzii pe maner se foloseste cel mai des un inel flexibil, asa numitul tsuba-dome. De obicei este facut din cauciuc. Modelul cel mai simplu e ca o lentila gaurita la mijloc, modele mai sofisticate au profil mai special pentru a asigura o fixare mai buna. Mai nou a aparut asa numitul fudo-dome, din cauciuc mai rezistent si cu intaritura la margina; probabil aceasta are cea mai buna performanta iar, dupa cum ii zice si numele, sta chiar nemiscat chiar si la antrenamente lungi si solicitante.
Mai rar se intalneste si modelul vechi, confectionat din piele cu sireturi. La folosirea acestuia tsuba trebuie gaurita, siretele trec prin gauri si ansamblul se fixeaza pe maner prin innodarea acestui sirete pe tsuru. Unii folosesc doar o banda de piele sa lege tsuba gaurita pe shinai.
Exita si modelul 2 in 1 – tsuba dome incorporat in tsuba.
Partiile de piele – tsuka gawa, saki gawa, nakayui – se fac din piele de caprioara sau sintetica. Tsuka gawa este cusuta cu mana ori cu masina; Lungimea ei se poate alege in functie de lungimea antebratului. Saki-gawa trebuie sa aiba o lungime de min. 50 mm. Aceasta regula a fost introdusa dupa accidentele cauzate de eliberarea lamelelor dintr-o saki-gawa de 1 sun (~30 mm). Nakayui este o banda de piele de 7-8 mm latime si destul de lung sa se poata infasura de 3 ori in jurul lamelelor si innodat de 3 ori folosind nodul special pentru acest scop. Nakayui trebuie pozitionat in asa fel, ca lungimea de Datotsu-bu sa fie un sfert din toata lungimea de shinai (regula veche: 1/3 din lungime totala de jin-bu).
Tsuru este confectionat din coarda sintetica de orice culoare. Traditional se folosea si coarda de matase. Komono, adica bucla mica de piele a fost folosit mai mult la cele de matase sa nu se taie de frecare.
Chigiri este facut din placa metalica subtire, marimea acestuia depinde de grosimea lamelelor la partea de tsuka.
Saki gomu este facut din cauciuc sau plastic. Ca si Chigiri se foloseste in marimi diferite depinzand de marimea spatiului inte lamele la varf.
Puncte importante de verificat
Pentru siguranta totdeauna trebuie, ca un shinai folosit la antrenament sa fie examiant dupa urmatoarele criterii:
- Lamele sa fie in stare buna (fara aschii, crapaturi, rupturi). O lamela deteriorata NU SE POATE REPARA !!! (banda adeziva, super glue, etc.);
- Partile de piele sa nu aiba rupturi;
- Tsuru sa fie intact;
- Tsuba fixat cu tsubadome la pozitie corecta.
Shinai special
Exista shinai specializat pentru diverse aplicatii: exercitii solo, decoratie, pentru antrenori (uchikomi bo), etc. Important este sa intelegem ca acestea nu se va folosi pentru exercitii cu contact (jigeiko, shiai, shinsa)!!!
Pentru antrenament solo, suburi se poate folosi de exemplu shinai care imita forma sabiei reale, adica are curbura. Unii folosesc shinai cu 4 sau 6 lamele, mai groase, grele, pentru intarirea bratelor. Tot pentru acest scop sunt create si imitatii de shinai facute din lemn solid si montat cu parti de piele.
Shinai-ul mai mic este de multe este folosit ca decoratie.
|
